Sterilizarea câinilor și pisicilor

Sterilizarea (la femele) și castrarea (la masculi) înseamnă scoaterea chirurgicală a ovarelor și a uterului, respectiv a testiculelor. Este cea mai sigură metodă și singura permanentă de a opri reproducerea și cea mai frecventă operație la câini și pisici. Se face sub anestezie generală, după un consult și analize de sânge. Mai jos îți explicăm cinstit ce câștigă animalul tău, ce riscuri există și cum îl îngrijești după operație.

De ce se face sterilizarea

Ce câștigă animalul tău

• Nu mai apar pui nedoriți.
• Nu mai are călduri. Cățeaua nu mai trece prin călduri de două ori pe an, iar pisica nu mai are, primăvara, vara și toamna, perioadele repetate în care mieună insistent, se tăvălește și mănâncă mai puțin.
• Dispar bolile ovarelor și ale uterului, și cele legate de gestație și fătare — printre ele piometrul (uter plin de puroi), o boală gravă a femelelor nesterilizate.
• Scade riscul de tumori mamare. La pisici, efectul este clar când operația se face înainte de vârsta de un an. La cățele, protecția cea mai mare a fost descrisă când sterilizarea se face înainte de primele călduri, deși studiile mai noi sunt mai prudente.
• La masculi dispar bolile testiculelor, iar la câini scade riscul de mărire benignă și de inflamație a prostatei.
• Mai puține bătăi și mai puțină hoinăreală. La motani, castrarea reduce mult bătăile, hoinăreala și marcarea cu urină. Asta înseamnă și mai puține răni și mai puține boli care se iau prin mușcături și împerechere.

Ce trebuie să știi înainte

• Tendința de îngrășare. După operație, animalul se îngrașă mai ușor. Pisicile au nevoie de mai puține calorii și tind să mănânce mai mult; la câini nu se știe sigur dacă de vină e pofta mai mare, mișcarea mai puțină sau amândouă. Se previne cu porții măsurate și mișcare (vezi mai jos, la hrană).
• Scăpări de urină la unele cățele. Incontinența urinară apare mai des la cățelele sterilizate decât la cele nesterilizate. Dacă apare, se poate trata — spune-ne.
• La câini, efectele pe termen lung depind de rasă și de vârstă. Unele studii leagă sterilizarea de un risc mai mare pentru anumite boli ale articulațiilor și pentru unele tumori. La câinii masculi, beneficiile pentru sănătate sunt mult mai puțin evidente decât la femele și s-ar putea să nu depășească dezavantajele; contează mult rasa, așa că discutăm fiecare caz în parte.
• La pisici, efectele nedorite serioase sunt foarte rare. Sterilizarea este descrisă totuși ca posibil factor de risc pentru bolile tractului urinar inferior (vezică și uretră), iar îngrășarea crește riscul de diabet — încă un motiv să ai grijă la porții.
• Orice anestezie și orice operație au un risc. La un animal sănătos, bine examinat înainte, riscul este mic, dar niciodată zero. Printre complicațiile posibile sunt sângerarea și infecția rănii (la castrare, complicațiile sunt foarte rare); uneori, dacă rămâne în corp o bucată de ovar, femela poate arăta din nou semne de călduri.

Când se face

Nu există o vârstă ideală valabilă pentru toate animalele — chiar cărțile de specialitate spun că vârsta optimă nu este cunoscută. De aceea, momentul îl stabilește medicul, după consult, în funcție de specie, sex, rasă și starea de sănătate. Ce ținem în calcul:

• multe pisici ajung la maturitate sexuală (pubertate) înainte de 6 luni, deci o pisică poate rămâne gestantă înainte de operație dacă se așteaptă prea mult;
• la cățele, recomandarea este ca operația să se facă înainte de primele călduri sau la scurt timp după ele;
• la câinii masculi, decizia e mai nuanțată și contează rasa;
• pentru câinii (masculi sau femele) care participă la competiții sportive, mulți medici recomandă să se aștepte până la talia de adult, pentru sănătatea articulațiilor;
• se recomandă ca puiul să aibă vaccinarea încheiată — vezi calculatorul de vaccinare;
• dacă femela este în călduri, operația e mai laborioasă (uterul are mai mult sânge), așa că medicul poate propune alt moment.

Întreabă-ne la primele vizite ale puiului, ca să planificăm operația din timp.

Pregătirea pentru operație

• Consultul. Medicul îl examinează complet: ascultă inima și plămânii, verifică hidratarea și greutatea și te întreabă despre bolile și tratamentele lui. Un animal sănătos are un risc mai mic la anestezie, iar consultul ne ajută să vedem dacă e pregătit.
• Analizele de sânge. Facem în cabinet hemoleucograma și biochimia, ca să vedem dacă organele interne funcționează bine înainte de anestezie. Analizele pot arăta probleme care nu se văd la consult; dacă nu se fac, acestea rămân nedescoperite.
• Spune-ne tot. Ce medicamente primește și ce schimbări ai observat (bea sau urinează mai mult, obosește ușor, tușește) — pot schimba planul de anestezie.
• Postul. Animalul trebuie să vină nemâncat, ca să nu vomite în timpul anesteziei. Cât timp să nu mănânce și să nu bea depinde de vârstă și de starea lui (puii foarte tineri nu trebuie ținuți mult nemâncați) — îți spunem la programare. Dacă a mâncat totuși, spune-ne.
• Întreabă orice. Înainte de anestezie e bine să înțelegi riscurile și ce se va face; nu ezita să ne întrebi.

Ziua operației

Operația se face sub anestezie generală, așa că animalul nu simte durere. Anestezia se supraveghează pe toată durata ei și până la trezire — și la operațiile scurte și de rutină, pentru că neprevăzutul poate apărea și la un animal sănătos.

La femele, operația se face prin abdomen. Durează mai mult și e mai dificilă la o femelă în călduri, gestantă sau obeză. După operație, animalul se trezește într-un loc cald și liniștit, iar tratamentul împotriva durerii face parte din îngrijirea obișnuită.

Când îl iei acasă, primești instrucțiunile de îngrijire. Respectă-le întocmai — de ele depinde o vindecare fără probleme.

Îngrijirea după operație

• Liniște și căldură. Ține-l într-un loc cald, ferit de curent și de frig.
• Gulerul de protecție. Nu are voie să lingă, să roadă rana sau să-și scoată firele — de aceea poartă guler. Dacă nu reușește să mănânce cu el, i-l poți scoate doar cât mănâncă, cu tine lângă el.
• Mișcare puțină. Timp de 8–10 zile sau până la scoaterea firelor: fără alergat, sărituri, joacă agitată sau efort mare; drumuri cât mai puține.
• Rana, de două ori pe zi. Uită-te la ea dimineața și seara; trebuie să fie curată și uscată. Nu-l îmbăia până nu se scot firele.
• Medicamentele, dacă ți le-am dat, exact cum ți-am spus.
• Controlul. Vino la data stabilită; îți spunem dacă și când se scot firele.

Sună-ne dacă:

• rana se umflă, se înroșește, doare, își schimbă culoarea sau curge din ea lichid (mai ales în primele zile după operație);
• rana sângerează sau s-a deschis — dacă vezi ceva ieșind prin ea, acoperă zona cu un prosop curat, umed, și vino imediat;
• și-a scos firele sau reușește să ajungă la rană;
• după sterilizare, femela arată din nou semne de călduri;
• ai orice altă grijă sau întrebare despre recuperarea lui.

Hrana după sterilizare

După sterilizare, animalul are nevoie de mai puțină mâncare decât înainte: la pisici scade nevoia de calorii, iar la câini rația trebuie limitată, ca să nu ia rapid în greutate. La pisici, metabolismul se schimbă în primele luni după operație și le e mai greu să-și regleze singure cât mănâncă. Câinii sterilizați se îngrașă de două ori mai des decât cei nesterilizați: se crede că cățelele mănâncă mai mult după operație, iar masculii se mișcă mai puțin, pentru că hoinăresc mai rar.

• dă-i porții măsurate, nu mâncare la discreție;
• alege o hrană cu mai puține calorii, potrivită animalelor sterilizate — o găsești și în farmacia cabinetului;
• pisoii sterilizați înainte de 6 luni rămân pe hrana pentru creștere până se maturizează, dar tot cu porții controlate;
• cântărește-l din când în când și ține-l în mișcare.

Mai multe găsești în sfatul nostru despre dieta după sterilizare.

Întrebări frecvente