Toxoplasmoza și pisica: ce risc există pentru om

Toxoplasmoza este produsă de Toxoplasma gondii, un parazit microscopic format dintr-o singură celulă, care poate infecta aproape toate mamiferele și păsările, inclusiv omul. Pisica are un rol aparte: pisicile (domestice și sălbatice) sunt singurele animale în intestinul cărora parazitul se înmulțește și formează oochiști, forme de rezistență care ajung în mediu prin fecale. Contactul obișnuit cu pisica ta este, după cărțile de specialitate, o cale probabil rară de infectare a omului; riscul nu este însă zero, iar regulile de igienă de mai jos îl reduc.

Cum se transmite

Pisica se infectează mai ales când mănâncă șoareci, păsări sau carne crudă ori insuficient gătită în care parazitul stă închis în chisturi. Pisicile care ies afară se infectează adesea de tinere, curând după înțărcare, când încep să vâneze.

După prima infecție, pisica elimină oochiști prin fecale doar o perioadă scurtă, de la câteva zile la câteva săptămâni. Apoi organismul ei își face o apărare, iar reluarea eliminării este rară, chiar și la pisicile cu imunitatea slăbită.

Oochiștii proaspăt eliminați nu sunt infecțioși: au nevoie de 1–5 zile în mediu ca să devină. După aceea pot rezista în pământ luni sau chiar ani și nu sunt distruși de majoritatea dezinfectantelor.

Semne la care să fii atent

Aproape toate pisicile infectate nu au niciun semn. Boala propriu-zisă apare doar la unele pisici. Poate fi gravă, uneori mortală, după prima infecție, la puii infectați înainte de naștere și la pisicile cu apărarea slăbită de o infecție virală sau de un tratament care scade imunitatea. Pot apărea:

• abatere, lipsa poftei de mâncare, febră;
• respirație grea;
• îngălbenirea pielii și a mucoaselor (icter);
• ochi inflamați;
• mers nesigur sau convulsii;
• scădere în greutate, uneori diaree.

Cum punem diagnosticul

La o pisică bolnavă, diagnosticul sigur se pune rar, doar dacă parazitul e găsit în probe. De obicei medicul pune un diagnostic probabil, combinând semnele, analizele de sânge (hemoleucograma și biochimia pot arăta modificări, dar nu confirmă singure boala), testele de anticorpi (pentru care proba se poate trimite la un laborator specializat), excluderea altor boli și răspunsul la tratament.

La examenul fecalelor se văd rar oochiști: de obicei, când pisica are semne de boală, perioada de eliminare a trecut. Iar când se văd, la microscop nu se pot deosebi de ai altor paraziți asemănători, care nu îmbolnăvesc omul.

Testarea pisicilor sănătoase „ca să fim siguri” nu este recomandată: niciun test de sânge nu arată când a eliminat pisica oochiști în trecut. O pisică cu anticorpi a trecut, de obicei, deja prin perioada de eliminare și este puțin probabil să o repete.

Tratament

Pisica bolnavă primește un antibiotic activ împotriva parazitului, ales și dozat de medic, de obicei cel puțin 4 săptămâni (oprit mai devreme, semnele revin mai des), plus tratament pentru organele afectate, de exemplu pentru ochii inflamați. Tratamentul oprește înmulțirea parazitului, dar nu îl elimină complet din organism.

Cum îți protejezi pisica

• Nu-i da carne crudă sau insuficient gătită; hrana comercială sau carnea bine gătită o feresc de infecție.
• Dacă se poate, ține-o în casă și nu o lăsa să vâneze.

Se transmite la om?

Da, toxoplasmoza se poate transmite la om, dar mângâierea pisicii nu este calea obișnuită. Omul se infectează mai ales:

• mâncând carne crudă sau insuficient gătită care conține chisturi ale parazitului;
• înghițind oochiști din mediu: din pământ, de pe legume și fructe nespălate sau din apă nefiartă;
• înainte de naștere, prin placentă, dacă mama se infectează pentru prima dată în timpul sarcinii.

Majoritatea pisicilor își curăță blana, așa că de obicei oochiștii nu apucă să devină infecțioși pe ea; într-un studiu nu au fost găsiți pe blana unor pisici care îi eliminaseră cu o săptămână înainte. Infectarea de pe blană e considerată posibilă doar ocazional. Nici zgârieturile sau mușcăturile nu sunt considerate o cale probabilă. Studiile nu au găsit un risc mai mare nici la personalul veterinar, nici la persoanele cu HIV care au pisici.

La un om sănătos, infecția trece de obicei neobservată; uneori dă febră, ganglioni măriți și stare de rău, care trec singure. Formele grave apar la făt și la persoanele cu imunitatea scăzută.

Dacă ești însărcinată. Riscul pentru copil apare când mama se infectează pentru prima dată în timpul sarcinii; atunci infecția poate afecta grav fătul. O femeie cu imunitatea normală, care avea anticorpi dinainte de sarcină, este considerată protejată și nu transmite parazitul copilului. De aceea e util să-ți știi rezultatul la analize: discută cu medicul tău despre ele. Dacă ai o boală sau un tratament care îți scade imunitatea, discută cu medicul tău și despre asta. Nu este nevoie să renunți la pisică.

Reguli simple care reduc riscul:

• curăță litiera în fiecare zi, ca să arunci oochiștii înainte să devină infecțioși;
• femeile însărcinate și persoanele cu imunitatea scăzută nu ar trebui să curețe litiera: lasă pe altcineva s-o facă; oricine curăță litiera să poarte mănuși, ca regulă generală de igienă;
• poartă mănuși la grădinărit sau spală-te bine pe mâini după aceea;
• spală bine legumele și fructele înainte de a le mânca;
• gătește bine carnea; spală-te pe mâini și spală cuțitele și tocătoarele după ce ai lucrat cu carne crudă;
• acoperă nisipul de joacă al copiilor când nu e folosit;
• nu bea apă din surse naturale fără să o fierbi sau să o filtrezi.

Când să ne suni

• pisica are febră, nu mănâncă, respiră greu sau are ochii inflamați;
• observi mers nesigur, convulsii sau îngălbenirea pielii;
• pisica are o boală sau un tratament care îi scade imunitatea și se îmbolnăvește.

Dacă ai întrebări despre pisica ta și o sarcină, te ajutăm să înțelegi riscul real; pentru analizele tale, medicul tău îți spune ce e nevoie. Datele noastre de contact sunt aici.