Babesioza (piroplasmoza) la câini

Babesioza, numită și piroplasmoză, este produsă de Babesia, un parazit microscopic (un protozoar) care trăiește și se înmulțește în globulele roșii ale sângelui. Ajunge în corpul câinelui prin mușcătura unei căpușe infectate. Tabloul tipic este o combinație de febră, anemie și distrugere a globulelor roșii (hemoliză). Descoperită și tratată repede, boala are de obicei un prognostic bun.

Cum se transmite

Parazitul trece din glandele salivare ale căpușei în sângele câinelui în timp ce căpușa se hrănește. Nu se întâmplă imediat: transmiterea are loc abia după ce căpușa a stat atașată aproximativ două–patru zile. De aceea contează atât de mult să scoți căpușele cât mai repede.

În Europa, Babesia canis este transmisă de căpușa Dermacentor reticulatus, răspândită în toată zona temperată a continentului. Boala are vârfuri primăvara și toamna; frigul iernii și seceta verii reduc activitatea căpușelor. Există și alte specii: Babesia vogeli, transmisă de căpușa maronie a câinelui (Rhipicephalus sanguineus), care se poate instala în canise și poate fi activă tot anul, și „babesiile mici”, cum este Babesia gibsoni.

Boala apare des la câinii tineri și îi afectează mai ales pe cei care stau mult afară: câini de vânătoare, de curte, de la fermă. Babesia se mai poate transmite prin transfuzie de sânge de la un câine infectat, iar Babesia gibsoni s-a dovedit (în Statele Unite) că se poate transmite și prin mușcături, la bătăile dintre câini.

Semne la care să fii atent

Semnele apar de obicei la aproximativ o săptămână de la infectare, dar perioada poate fi mai scurtă (2–3 zile) sau mai lungă (10–15 zile). De obicei schimbarea e bruscă:

• câinele devine brusc abătut, stă culcat, nu mai reacționează ca de obicei și nu mai mănâncă deloc;
• febră mare, care nu trece, cu respirație și puls accelerate;
• gingii palide, uneori gălbui;
• urină închisă la culoare: galben intens sau portocalie, uneori aproape neagră, „ruginie”;
• slăbiciune.

Boala poate lua și alte forme: mers nesigur, dureri de spate sau de articulații, convulsii sau schimbări de comportament, vărsături și diaree, pete de sângerare pe piele și pe gingii, umflături (edeme), urină foarte puțină sau deloc. Gravitatea diferă mult de la un câine la altul: unii se vindecă fără probleme, alții fac insuficiență renală (rinichii nu mai funcționează) sau șoc, care pot fi mortale. Babesiile mici dau de obicei o boală asemănătoare, dar mai intensă.

Cum punem diagnosticul

Medicul ține cont de anotimp, de căpușele găsite pe câine și de semne, apoi confirmă cu analize. La cabinet facem:

• frotiul de sânge la microscop, pe care parazitul se poate vedea în globulele roșii. Un frotiu negativ nu exclude însă boala: rezultatul poate ieși fals negativ, de exemplu dacă în probă sunt prea puțini paraziți sau dacă sângele e recoltat după ce parazitul a dispărut din circulație;
• testul PCR pentru Babesia canis și Babesia gibsoni, făcut chiar în cabinet. PCR-ul este cea mai sensibilă metodă și arată ce specie este, lucru important pentru alegerea tratamentului;
• hemoleucograma, biochimia și analiza urinei, care arată cât de mare e anemia, dacă au scăzut trombocitele (celulele care ajută la coagulare) și dacă sunt afectați rinichii sau ficatul.

Medicul exclude și alte cauze de anemie și febră, de exemplu otrăvirea cu substanțe pentru șoareci (raticide).

Tratament

Tratamentul are două părți:

• un antiparazitar specific, care omoară babesiile, ales și dozat de medic. Babesiile mici se tratează mai greu decât cele mari;
• susținerea organismului: perfuzii, transfuzie de sânge când anemia e gravă și îngrijire intensivă în formele severe.

În forma obișnuită, câinele ar trebui să arate clar mai bine în cel mult o zi și jumătate: îi scade febra, devine mai vioi și începe să mănânce. Dacă febra, abaterea, lipsa poftei de mâncare sau urina închisă persistă ori revin, sau dacă apar vărsături, adu-l înapoi la cabinet: pot fi semne că parazitul a rămas în sânge sau că au apărut complicații, de exemplu la rinichi.

Uneori boala revine după aproximativ două săptămâni și e nevoie de un nou tratament. Tratamentul nu garantează eliminarea completă a parazitului, de aceea medicul urmărește câinele și prin analize de control (hemoleucogramă, rinichi, urină). Prognosticul este bun când boala e descoperită și tratată repede. Devine nefavorabil când boala a evoluat mai multe zile (gălbenare, temperatură scăzută, câine prăbușit, sânge în urină) sau la un câine bătrân care a mai trecut prin mai multe episoade de babesioză și are și alte boli, mai ales de rinichi.

Cum îți protejezi câinele

• Folosește cu regularitate un antiparazitar extern împotriva căpușelor, recomandat de medic, care omoară repede căpușele și are efect de durată. Pentru căpușa maronie, curăță și tratează și locul în care stă câinele (cușca, canisa).
• După plimbările prin locuri cu căpușe, verifică-l atent, mai ales în jurul urechilor, între degete și la subsuori.
• Scoate căpușele imediat: prinde-le cu o pensetă sau cu un dispozitiv special pentru căpușe, cât mai aproape de piele, fără să prinzi pielea, și trage-le afară. Nu le strivi cu degetele goale; poartă mănuși.
• Ferește câinele de bătăi cu alți câini.
• În unele țări există un vaccin împotriva Babesia canis, care reduce gravitatea bolii, dar nu protejează complet și nu protejează împotriva babesiilor mici.
• Câinii purtători de Babesia nu trebuie folosiți ca donatori de sânge.

Nu există dovezi că babesiile câinelui îmbolnăvesc oamenii.

Când să ne suni imediat

• câinele devine brusc abătut și nu mai mănâncă, mai ales dacă a avut căpușe de curând;
• urina e închisă la culoare: galben intens, portocalie sau aproape neagră;
• gingiile sunt palide sau gălbui;
• după tratament, febra sau abaterea revin ori apar vărsături.

Cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât șansele sunt mai bune. Datele noastre de contact sunt aici.