Hepatozoonoza este produsă de Hepatozoon canis, un parazit microscopic (un protozoar) care trăiește în unele globule albe ale sângelui și în celulele mai multor organe: splina, măduva osoasă, ficatul, ganglionii, plămânii, mușchii. Are o particularitate față de alte boli transmise de căpușe: câinele nu se îmbolnăvește prin mușcătura căpușei, ci atunci când înghite o căpușă infectată. Boala nu este contagioasă: nu se ia prin contact de la un câine la altul (excepție: de la mamă la pui, vezi mai jos).
Cum se transmite
Principalul transmițător este căpușa maronie a câinelui (Rhipicephalus sanguineus). Căpușa se infectează când suge sânge de la un câine purtător, iar parazitul se dezvoltă apoi în corpul ei, nu în glandele salivare. De aceea mușcătura nu transmite boala: câinele se infectează înghițind căpușa, de exemplu când încearcă să scape singur de ea. S-a descris și transmiterea de la mamă la pui, chiar la pui crescuți într-un mediu fără căpușe.
Boala apare în zonele în care trăiește căpușa maronie: sudul Europei, nordul Africii, Orientul Mijlociu, Asia. Această căpușă trăiește în regiunile calde și temperate și se poate instala în canise sau chiar în casă, unde poate fi activă tot anul. Parazitul se întâlnește mai ales la câinii care stau afară, vara.
Semne la care să fii atent
Mulți câini infectați nu au niciun semn sau fac o formă ușoară. Forma gravă apare când paraziții sunt foarte mulți în sânge și poate pune viața în pericol. Semnele se văd mai des când câinele are și alte boli infecțioase sau o imunitate slăbită, de exemplu la puii foarte mici. Poți observa:
- abatere, febră;
- slăbire, uneori până la emaciere, chiar dacă mănâncă bine;
- dureri de spate, de articulații sau de picioare: câinele șchiopătează, se mișcă greu sau refuză să se miște;
- secreții nazale abundente, diaree, vărsături;
- ganglioni măriți;
- alte semne descrise: sângerări din nas, crize de epilepsie, sete mare.
Analizele pot arăta anemie (prea puține globule roșii) și un număr crescut de globule albe.
Cum punem diagnosticul
La cabinet, medicul examinează câinele și face hemoleucograma și frotiul de sânge la microscop. Parazitul se vede ca un corpuscul alungit în interiorul unor globule albe (neutrofilele). Așa se pune de obicei diagnosticul.
Diagnosticul poate fi totuși dificil: la început, pentru că parazitul apare în sânge abia la aproximativ patru săptămâni de la infecție, iar semnele pot începe mai devreme; și la câinii cu puțini paraziți în sânge, la care frotiul poate ieși negativ deși câinele e infectat. În astfel de cazuri poate ajuta testul PCR din sânge. Testele de anticorpi devin pozitive doar cu puțin înainte ca parazitul să apară pe frotiu. În cabinet nu avem PCR pentru Hepatozoon, dar proba se poate trimite la un laborator specializat.
Tratament
Tratamentul se face cu un antiparazitar potrivit, ales și dozat de medic, repetat până când parazitul nu mai apare pe frotiu. Asta poate dura până la opt săptămâni, iar analizele de sânge de control fac parte din tratament. Semnele se ameliorează de obicei repede, dar niciun tratament nu s-a dovedit că elimină parazitul din țesuturi, iar eșecurile sunt raportate des. Pentru dureri, medicul poate da antiinflamatoare nesteroidiene (nu cortizon).
Se recomandă tratarea tuturor câinilor infectați, chiar dacă par sănătoși, pentru că numărul paraziților poate crește în timp și boala se poate agrava. Prognosticul este în general bun când paraziții sunt puțini și mai rezervat când sunt foarte mulți. Nu-i da câinelui medicamente din proprie inițiativă: cortizonul, de exemplu, poate agrava boala.
Cum îți protejezi câinele
- Folosește cu regularitate un antiparazitar extern împotriva căpușelor, recomandat de medic.
- Verifică-l des de căpușe, mai ales în jurul urechilor, între degete și la subsuori, și scoate-le tu cât mai repede, cu o pensetă sau cu un dispozitiv special.
- Dacă găsești căpușa maronie în casă sau în cușcă, curăță și tratează locul: această căpușă se înmulțește ușor în interior.
- În zonele în care boala e frecventă, nu-l lăsa să mănânce resturi, carne crudă sau organe de la animale sălbatice.
Nu există dovezi că Hepatozoon canis se transmite de la câine la om.
Când să ne suni
- câinele slăbește văzând cu ochii, are febră sau e abătut;
- are dureri, șchiopătează sau refuză să se miște;
- are sângerări din nas sau crize.
Poți face o programare sau ne poți contacta aici.
Caută și: hepatozoonozăHepatozoon caniscăpușe la câineboli transmise de căpușefebră la câine
Surse de specialitate
- Textbook of Clinical Parasitology in Dogs and Cats — „Hepatozoonosis”, pag. 111–116; „Piroplasmoses in dogs”, pag. 100 și 105
- Textbook of Veterinary Internal Medicine, 8th ed. (Ettinger) — cap. 221, „Hepatozoonosis”, pag. 2396–2397
- Veterinary Parasitology (Taylor, Coop, Wall; Wiley-Blackwell 2007) — „Hepatozoon canis”, pag. 409–410
- Animal Parasites: Diagnosis, Treatment, Prevention — „Hepatozoon Species”, pag. 198–201
- Dog Owner's Home Veterinary Handbook — „Canine Hepatozoonosis”, pag. 86; „Ticks”, pag. 124–125
- Feline Clinical Parasitology — „Hepatozoon felis”, Control/Prevention, pag. 42
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul. Pentru animalul tău, medicul veterinar stabilește investigațiile și tratamentul.