Boala Carré (jigodia) la câini

Boala Carré, cunoscută și ca jigodie (în engleză „distemper”), este o boală virală foarte contagioasă a câinilor. Virusul se înmulțește întâi în căile respiratorii, apoi ajunge cu sângele în aproape tot corpul: plămâni, intestin, piele, ochi și, uneori, creier. Este una dintre cele mai grave boli ale cățeilor, dar și una dintre cele mai ușor de prevenit, prin vaccinare.

Cum se transmite

Un câine bolnav elimină virusul prin tot ce iese din corpul lui: secreții din nas și ochi, salivă, urină, fecale și, mai ales, prin picăturile mici din aer când tușește sau strănută. Contactul direct cu un câine infectat sau cu obiectele atinse de el (boluri, jucării, cuști) este suficient. Câinele începe să elimine virusul la aproximativ o săptămână după ce s-a infectat, de multe ori înainte să pară bolnav, și poate rămâne contagios până la trei luni. Chiar și câinii care fac o formă ușoară, fără semne, elimină virusul.

Vestea bună este că virusul nu rezistă mult în mediu: soarele, căldura, uscăciunea și dezinfectanții obișnuiți îl distrug. Pe vreme rece însă supraviețuiește mai mult — la temperaturi apropiate de îngheț, chiar câteva săptămâni.

Cei mai expuși sunt cățeii nevaccinați sau cu vaccinarea neterminată, mai ales în primele luni de viață, după ce anticorpii primiți de la mamă scad și nu îi mai apără. Riscul crește în locurile unde stau mulți câini laolaltă, cum sunt adăposturile. Se pot îmbolnăvi câini de orice vârstă; la adulți și la cei parțial protejați infecția trece adesea fără semne sau într-o formă ușoară, în timp ce cățeii fac cel mai des forma gravă.

Semne la care să fii atent

Cam jumătate dintre câinii infectați au semne ușoare sau deloc. La ceilalți, boala evoluează de obicei în etape:

• febră, oboseală, poftă de mâncare scăzută;
• scurgeri din ochi și din nas, la început apoase, apoi groase, gălbui și lipicioase; ochi roșii (conjunctivită);
• tuse, respirație grea sau rapidă (semn că pot fi afectați plămânii);
• vărsături și diaree, care pot duce repede la deshidratare;
• bășicuțe cu puroi pe pielea burții;
• îngroșarea și întărirea pielii de pe nas și de pe pernițele labelor;
• semne nervoase: crize (convulsii), tresăriri ritmice ale unor mușchi (mioclonii — un semn care sugerează puternic boala Carré), mers nesigur, slăbiciune a picioarelor, durere de gât.

Semnele nervoase pot apărea la 1–3 săptămâni după ce câinele pare să se fi vindecat de celelalte semne, uneori abia după luni, și chiar la câini la care stăpânul nu a observat înainte nicio boală. Îngroșarea pielii de pe nas și de pe pernițe se asociază des cu apariția lor mai târziu.

La cățeii care fac boala înainte să le iasă dinții definitivi, smalțul dinților poate rămâne cu defecte pentru toată viața.

Cum punem diagnosticul

Semnele bolii Carré seamănă cu ale altor boli, iar în formele ușoare câinele poate arăta ca unul cu tuse de canisă. De aceea diagnosticul se pune din mai multe piese: ce vedem la consult, istoricul (mai ales dacă vaccinarea lipsește sau nu e completă — deși boala poate apărea, rar, și la câini vaccinați) și analize.

La cabinet facem hemoleucograma: scăderea limfocitelor (un tip de globule albe) este cea mai constantă modificare. Pe frotiul de sânge se pot vedea, în primele una–două săptămâni de boală, incluziuni ale virusului în celule. Radiografia toracică arată dacă s-a instalat pneumonia. Niciuna dintre aceste analize nu confirmă însă singură boala.

Confirmarea sigură vine din găsirea virusului, de obicei printr-un test PCR făcut pe un tampon din ochi, nas sau gât, pe sânge sau pe urină. Testul PCR îl facem chiar în cabinet. Dacă cățelul a fost vaccinat în ultimele săptămâni, testul poate găsi și virusul din vaccin, lucru de care medicul ține cont.

Tratament

Trebuie să știi de la început: nu există un medicament care să omoare virusul. Tratamentul ajută corpul câinelui să reziste până când propriul sistem imunitar învinge infecția. Asta înseamnă:

• perfuzii pentru deshidratare și medicamente pentru greață și vărsături;
• antibiotice pentru infecțiile bacteriene care se adaugă, mai ales la plămâni, pentru că virusul slăbește apărarea organismului;
• medicamente pentru controlul crizelor, dacă apar;
• izolare față de alți câini.

Șansele depind de vârstă, de tulpina virusului, de vaccinare, de cât de bine răspunde organismul și de cât de repede începe tratamentul. Când apar semnele nervoase, prognosticul este rezervat spre grav: aceste semne se agravează de obicei. Câinii care trec de boală rămân protejați față de o nouă îmbolnăvire pentru mult timp, probabil toată viața.

Cum îți protejezi animalul

Vaccinarea este cheia prevenirii bolii Carré. Componenta împotriva bolii Carré face parte din vaccinul polivalent. La noi, cățeii primesc un vaccin pentru pui (parvoviroză și boala Carré) la 4–6 săptămâni, apoi vaccinul polivalent la 8–9 săptămâni și din nou la 12 săptămâni, apoi un rapel anual, dacă nu se cunoaște statusul imunitar al animalului. Poți vedea exact ce urmează pentru cățelul tău în calculatorul de vaccinare.

• Până la terminarea vaccinărilor, nu-l duce în locuri cu mulți câini necunoscuți.
• Dacă aduci un cățel nou acasă și ai deja alți câini, verifică întâi că e vaccinat.
• Un câine bolnav trebuie ținut separat; spală-te pe mâini după ce îl îngrijești și dezinfectează bolurile și locul în care stă.

Boala Carré nu se transmite la om.

Când să ne suni imediat

• Cățelul tău nevaccinat are febră, scurgeri groase din ochi și nas sau tuse.
• Vomită repetat sau are diaree și nu mai bea apă.
• Respiră greu sau foarte repede.
• Are o criză, tresăriri ale mușchilor sau mișcări ciudate ale fălcilor.

Dacă ai un dubiu, sună-ne: e mai bine să vii devreme decât prea târziu.