Infecția cu calicivirus felin

Calicivirusul felin este unul dintre cele mai răspândite virusuri la pisici și, alături de herpesvirus, una dintre cele două cauze principale ale „răcelii” pisicii. Semnul lui caracteristic sunt rănile din gură. Există foarte multe tulpini, unele aproape inofensive, altele mai agresive, de aceea boala poate arăta diferit de la o pisică la alta.

Cum se transmite

Virusul este eliminat mai ales prin salivă, dar și prin secrețiile din ochi și nas. Se transmite mai ales prin contact direct între pisici și prin strănut, dar și prin obiecte — castroane, cuști, mâinile oamenilor — mai ușor decât herpesvirusul. Calicivirusul rezistă în mediu mai mult decât herpesvirusul, până la o săptămână sau chiar mai mult în locuri umede, și nu este distrus de multe dezinfectante obișnuite.

Multe pisici rămân purtătoare după vindecare și elimină virus continuu, fără să pară bolnave. Cele mai multe scapă de el în câteva săptămâni sau luni, dar unele îl poartă toată viața. Cei mai expuși sunt puii și pisicile din colectivități (adăposturi, crescătorii, pensiuni). Vaccinul nu împiedică infecția și starea de purtător.

Se transmite la om? Nu. Calicivirusul felin nu se transmite la oameni.

Semne la care să fii atent

Semnele apar de obicei la 2–6 zile după contactul cu virusul. În forma obișnuită, pisica pare mai vioaie decât în rinotraheită.

• răni (ulcerații) pe limbă, pe cerul gurii, pe buze sau pe nas;
• salivare abundentă, blana udă în jurul gurii;
• pisica vrea să mănânce, dar se oprește sau refuză hrana din cauza durerii;
• febră și abatere;
• strănut, secreții ușoare din ochi și nas;
• la pui: șchiopătură care se mută de pe un picior pe altul, cu febră și durere la atingere;
• la puii mici, cu tulpini mai agresive: respirație grea (pneumonie).

Rănile din gură se vindecă de obicei în 2–3 săptămâni.

Șchiopătura puilor. Unele tulpini produc la pui o inflamație trecătoare a articulațiilor, cu sau fără strănut. Poate apărea uneori și în zilele de după vaccinare, de cele mai multe ori pentru că puiul s-a întâlnit cu virusul chiar atunci. De obicei trece în câteva zile, fără urme pe articulații.

Stomatita cronică. Calicivirusul se găsește foarte des la pisicile cu stomatită cronică (o inflamație dureroasă, de durată, a gingiilor și a mucoasei gurii), dar nu este singura cauză: contează și bacteriile din placa dentară, starea imunității și alte infecții. Pisica are dureri, salivează, nu te lasă să-i deschizi gura și mănâncă greu sau deloc.

Forma gravă. Foarte rar apar tulpini agresive care afectează tot organismul: umflarea feței și a picioarelor, răni pe nas, urechi și pernuțele labelor, căderea părului, îngălbenire. Această formă este adesea mortală, chiar și la pisici adulte vaccinate, și apare mai ales în colectivități aglomerate.

Cum punem diagnosticul

Rănile din gură ne fac de obicei să ne gândim la calicivirus. Pentru confirmare, în cabinet:

• recoltăm cu un tampon secreție din gură și facem testul PCR pentru calicivirus, panoul respirator sau, la pisicile cu gura inflamată de mult timp, panoul de stomatită — vezi testele PCR din cabinet;
• pentru că virusul are multe tulpini, un test negativ nu exclude întotdeauna complet infecția, iar medicul îl interpretează împreună cu semnele;
• la stomatita cronică testăm și FIV și FeLV (virusurile care slăbesc imunitatea — vezi FIV și leucemia felină) și, la nevoie, Bartonella;
• facem hemoleucogramă și biochimie când pisica e abătută sau nu mănâncă de mai multe zile, iar la nevoie radiografie.

Pentru că multe pisici sănătoase sunt purtătoare, iar un vaccin recent poate da și el un rezultat pozitiv, testul se interpretează întotdeauna împreună cu semnele.

Tratament

Nu există un medicament care să omoare calicivirusul. Tratamentul ține pisica confortabilă până se vindecă:

• calmarea durerii, ca să poată mânca;
• hrană moale sau pasată, cu miros apetisant;
• perfuzii dacă nu bea și nu mănâncă;
• antibiotice pentru infecțiile bacteriene care se adaugă;
• la șchiopătura puilor: repaus și calmarea durerii.

Forma obișnuită se vindecă de regulă bine. Stomatita cronică este mai greu de ținut sub control: poate cere detartraj, tratament de durată și, când nimic altceva nu ajută, scoaterea dinților afectați. Forma gravă necesită internare, izolare și îngrijire intensivă.

Cum îți protejezi animalul

• Vaccinarea. Vaccinul trivalent (panleucopenie, calicivirus, rinotraheită) se face la 8–9 și la 12 săptămâni, cu rapel anual, dacă nu se cunoaște statusul imunitar al animalului. Pentru că există multe tulpini, vaccinul nu le acoperă perfect pe toate și nu oprește infecția, dar reduce mult gravitatea bolii. Verifică datele cu calculatorul de vaccinare.
• Ține pisica bolnavă separat, cu castroane și litieră proprii, și spală-te pe mâini după ce o îngrijești.
• Curăță cu detergent, apoi dezinfectează cu soluție de clor (înălbitor de uz casnic diluat): multe dezinfectante obișnuite nu distrug acest virus.
• Ține separat câteva zile o pisică nou venită și evită aglomerarea multor pisici în spații mici.

Când să ne suni imediat

• pisica nu mănâncă de mai mult de o zi sau salivează mult;
• un pui șchiopătează, are febră și nu vrea să se miște;
• pisica respiră greu;
• apar umflături pe față sau pe picioare, răni pe urechi sau pe labe ori îngălbenire.

Sună-ne sau fă o programare; spune-ne la telefon ce semne are pisica, ca să o putem ține separat de celelalte animale.