Tusea de canisă la câini

Tusea de canisă (numită și traheobronșită infecțioasă) este o infecție contagioasă a căilor respiratorii ale câinelui, care se manifestă mai ales printr-o tuse puternică și seacă. Numele vine de la faptul că se răspândește repede acolo unde stau mulți câini împreună. La majoritatea câinilor e o boală ușoară, care trece în una–două săptămâni, dar la unii se poate complica.

Cum se transmite

Tusea de canisă nu are o singură cauză. Medicii o numesc „complexul respirator infecțios canin”, pentru că o pot produce mai mulți viruși și bacterii, singuri sau, cel mai des, împreună. Cei mai frecvenți sunt virusul parainfluenței canine și bacteria Bordetella bronchiseptica. Mai pot fi implicați adenovirusul canin tip 2, herpesvirusul canin, un coronavirus respirator (altul decât cel care dă diaree) și micoplasmele (bacterii foarte mici).

De obicei, un virus atacă primul și strică stratul care căptușește traheea și bronhiile, cel care în mod normal „mătură” microbii afară. Pe acest teren slăbit se instalează apoi bacteriile, iar boala devine mai supărătoare.

Acești microbi trec de la un câine la altul prin picăturile din aer, când câinele bolnav tușește sau strănută, prin contact direct (nas în nas) și prin obiecte comune: boluri, jucării, lese, chiar mâinile oamenilor. Primele semne apar de obicei la 3–10 zile după contact.

Cel mai des, câinele s-a întâlnit recent cu alți câini: la pensiune, la dresaj, la expoziții, în parcurile pentru câini, la salonul de toaletaj sau în adăposturi. Pot face boala câini de orice vârstă, dar mai grav se îmbolnăvesc cățeii, cei din rasele foarte mici și cei cu alte boli care le scad imunitatea.

Semne la care să fii atent

• tuse puternică, seacă, adesea ca un „claxon” sau ca un lătrat răgușit, care vine în accese;
• la finalul tusei, câinele pare că vrea să vomite și poate scoate puțină spumă albă (mulți proprietari cred că vomită);
• tusea pornește ușor când trage de lesă, când se agită sau când îl atingi pe gât;
• uneori strănut și scurgeri apoase, ușoare, din nas sau ochi.

În forma obișnuită, în afară de tuse, câinele este vioi, mănâncă și nu are febră. Semnele care arată că boala s-a complicat, de exemplu cu o pneumonie, sunt: febră, abatere, refuzul mâncării, scurgeri groase, gălbui-verzui din nas, respirație rapidă sau grea. Scurgerile groase din nas pot fi și semnul unei boli mai serioase, cum e boala Carré.

Cum punem diagnosticul

De cele mai multe ori, diagnosticul se pune la consult: medicul ascultă plămânii, verifică dacă tusea pornește la atingerea traheei și te întreabă dacă a fost recent printre alți câini. Într-un caz ușor, la un câine altfel sănătos, de obicei nu sunt necesare alte analize.

Dacă are febră, e abătut, nu mănâncă, tusea durează de mai mult de o săptămână sau are alte boli, la cabinet facem o hemoleucogramă, care arată dacă există o infecție importantă, și o radiografie a toracelui, ca să vedem dacă sunt afectați plămânii. În cazurile care nu se ameliorează, se pot recolta probe din căile respiratorii pentru panoul PCR respirator, pe care îl facem în cabinet, ca să aflăm ce microbi sunt implicați.

Tratament

Pentru virusurile din acest complex nu există un medicament care să le omoare; organismul câinelui le învinge singur, de obicei în 7–14 zile. Tratamentul urmărește să-i fie mai ușor și să prevină complicațiile:

• odihnă și liniște; plimbări scurte și calme, fără alergat și joacă intensă;
• ham în loc de zgardă, ca să nu apese pe trahee;
• aer umed: îl poți ține în baie cât faci un duș cald;
• la nevoie, medicul poate recomanda un medicament care calmează tusea;
• antibiotice doar atunci când medicul consideră că bacteriile au un rol important sau a apărut o pneumonie.

Prognosticul este foarte bun în forma ușoară. Câinii care fac pneumonie au nevoie de tratament mai intens, uneori cu internare, iar vindecarea durează mai mult.

Cum îți protejezi animalul

Vaccinul polivalent pe care îl fac cățeii la noi, la 8–9 și la 12 săptămâni (cu rapel anual, dacă nu se cunoaște statusul imunitar al animalului), cuprinde protecție împotriva parainfluenței și a adenovirusului. Vezi când urmează rapelul în calculatorul de vaccinare. Există și vaccinuri care țintesc special bacteria Bordetella; dacă îl lași des la pensiune sau mergi la expoziții, discută cu medicul dacă i-ar folosi. Fii însă realist: pentru că e vorba de mulți microbi diferiți, niciun vaccin nu previne complet tusea de canisă, dar o face mai rară și mai ușoară.

• Un câine care tușește trebuie ținut departe de alți câini, fără pensiune sau parc, până se vindecă și încă până la trei săptămâni după ce tusea a dispărut, pentru că bacteria Bordetella se mai elimină o vreme.
• Spală bolurile și jucăriile și spală-te pe mâini după ce îl îngrijești, mai ales dacă ai mai mulți câini.

Practic nu se transmite la om; bacteria Bordetella poate îmbolnăvi foarte rar persoane cu imunitatea mult scăzută, care e bine să fie mai atente la igienă.

Când să ne suni imediat

• Câinele are febră, e abătut sau nu mănâncă mai mult de o zi.
• Respiră repede, greu sau cu gura deschisă în repaus.
• Are scurgeri groase, gălbui-verzui, din nas sau ochi.
• E un cățel mic sau un câine cu alte boli și a început să tușească.
• Tusea nu se ameliorează după o săptămână.

Sună-ne sau fă o programare.