Parvoviroza la câini

Parvoviroza este o boală provocată de parvovirusul canin tip 2, un virus foarte rezistent care atacă celulele care se înmulțesc repede: cele care căptușesc intestinul și cele din măduva oaselor, unde se formează globulele albe. Rezultatul sunt vărsături și diaree severe, adesea cu sânge, și o apărare a organismului mult slăbită. Netratată, boala omoară mulți căței. Cu tratament început la timp, majoritatea se vindecă.

Cum se transmite

Un câine bolnav elimină prin fecale cantități uriașe de virus. Ceilalți câini se îmbolnăvesc când ling sau miros ceva murdar cu fecale infectate. Nu e nevoie de contact direct: virusul ajunge din loc în loc pe pantofi, pe blana și pe lăbuțele câinilor, pe cuști, boluri sau pături. Rezistă în mediu luni de zile și nu e distrus de majoritatea produselor obișnuite de curățenie.

Cei mai expuși sunt cățeii între aproximativ 6 săptămâni și 6 luni. În primele săptămâni de viață, puiul e apărat de anticorpii primiți de la mamă prin colostru (primul lapte), dar protecția aceasta scade treptat. Există o perioadă în care anticorpii mamei nu mai apără destul, dar încă împiedică vaccinul să-și facă efectul pe deplin. De aceea cățelul are nevoie de toate dozele din schema de vaccinare. Câinii adulți vaccinați fac rar boala. Unele rase, precum rottweilerul și dobermanul, par să facă forme mai grele. Viermii intestinali, aglomerația și stresul (de exemplu înțărcarea sau mutarea într-o casă nouă) cresc riscul.

Semne la care să fii atent

Primele semne apar de obicei la câteva zile până la două săptămâni după contactul cu virusul:

• cățelul e abătut, nu se mai joacă, nu mai vrea să mănânce;
• febră, deși unii câini nu fac febră;
• vărsături repetate, uneori doar spumă;
• diaree apoasă, cu miros foarte neplăcut, care devine adesea cu sânge;
• burtă dureroasă: cățelul stă ghemuit, cu abdomenul strâns;
• semne de deshidratare: gingii uscate și palide, ochi înfundați, slăbiciune.

Deshidratarea se instalează repede la un pui mic, așa că nu aștepta „să treacă de la sine”.

Cum punem diagnosticul

Vârsta cățelului, vaccinurile pe care le-a făcut sau nu și semnele de mai sus ne dau de obicei o bănuială puternică. Pentru confirmare, la cabinet facem un test rapid din fecale și, când e nevoie de un răspuns mai sigur, un test PCR (care caută materialul genetic al virusului). Un test rapid negativ nu exclude sigur boala, mai ales în primele zile, așa că medicul poate repeta testul sau cere PCR-ul. Un test pozitiv în zilele imediat după vaccinare trebuie interpretat cu grijă, pentru că și virusul din vaccin poate apărea în fecale.

Facem și analize de sânge: hemoleucograma arată de obicei o scădere puternică a globulelor albe, iar biochimia ne arată cum stă cu zahărul, proteinele și sărurile din sânge; cât de deshidratat e cățelul apreciem la consult și din analize. Examinăm fecalele și pentru paraziți, care agravează boala. La nevoie facem și o ecografie a abdomenului.

Tratament

Nu există un medicament care să omoare virusul. Tratamentul îl ajută pe cățel să treacă prin boală cât timp organismul lui își face singur apărarea, de obicei în câteva zile. Tratamentul urmărește:

• refacerea lichidelor și a sărurilor pierdute, prin perfuzii;
• oprirea vărsăturilor, cu medicamente pentru greață, și combaterea durerii;
• antibiotice pentru infecțiile bacteriene care se adaugă, pentru că intestinul lezat lasă bacteriile să treacă în sânge;
• hrănire atentă, reluată cât mai devreme, și tratarea viermilor intestinali;
• analize repetate, ca să ajustăm tratamentul de la o zi la alta.

Cățelul bolnav trebuie ținut izolat de alți câini. Îngrijirea acasă e foarte greu de dus la capăt, pentru că un cățel care vomită nu poate fi hidratat doar pe gură. Prognosticul depinde mult de cât de repede începe tratamentul: fără tratament, puțini căței supraviețuiesc, iar cu îngrijire intensivă cei mai mulți se vindecă. Câinii care se vindecă rămân de obicei protejați pe viață.

Cum îți protejezi animalul

• Vaccinarea e protecția de bază. La cabinet, cățeii primesc un vaccin pentru pui (parvoviroză și boala Carré) la 4–6 săptămâni, apoi vaccinul polivalent (care include parvoviroza) la 8–9 săptămâni și din nou la 12 săptămâni, apoi un rapel anual, dacă nu se cunoaște statusul imunitar al animalului. Poți afla datele exacte pentru cățelul tău cu calculatorul de vaccinare.
• Până la finalul schemei de vaccinare, nu-l duce în parcuri pentru câini sau în locuri unde merg mulți câini necunoscuți.
• Deparazitează-l regulat.
• Dacă ai avut acasă un câine bolnav, curăță și dezinfectează bine locul. Te îndrumăm noi ce dezinfectant să folosești, pentru că virusul rezistă mult timp. Nu aduce un cățel nevaccinat într-un loc contaminat.

Parvovirusul canin nu se transmite la om.

Când să ne suni imediat

• cățelul vomită de mai multe ori sau nu mai ține apa;
• are diaree cu sânge;
• e foarte abătut, rece sau slăbit și nu mai mănâncă;
• cățelul nu are toate vaccinurile și a stat lângă un câine bolnav.

Sună înainte să vii, ca să-l putem primi fără să-l punem în contact cu alți pacienți. Datele noastre de contact sunt aici.