Rinotraheita infecțioasă felină (herpesvirusul felin)

Rinotraheita infecțioasă felină este una dintre cele mai frecvente cauze ale „răcelii” la pisici. O produce herpesvirusul felin de tip 1, un virus care afectează nasul, gâtul și ochii. Particularitatea lui importantă este că, după vindecare, nu dispare din corp: rămâne „adormit” toată viața și se poate trezi în perioadele de stres.

Cum se transmite

Virusul se găsește în lacrimi, în secrețiile din nas și în salivă. Se transmite mai ales prin contact direct între pisici și prin picăturile împrăștiate când pisica strănută, care pot ajunge la 1–2 metri. Castroanele, cuștile sau mâinile îngrijitorului pot purta și ele virusul, dar doar pentru scurt timp: în afara corpului, herpesvirusul rezistă puțin, de obicei mai puțin de o zi, și este distrus ușor de dezinfectantele obișnuite.

Cei mai expuși sunt puii, mai ales în primul an de viață, și pisicile care trăiesc multe laolaltă: adăposturi, crescătorii, pensiuni, case cu multe pisici.

Purtătorii. Aproape toate pisicile care au trecut prin boală devin purtătoare pe viață. De cele mai multe ori virusul stă ascuns în nervi și nu produce nimic. Un stres (mutarea, internarea într-o pensiune, fătarea și alăptarea, o anestezie) sau unele medicamente, de exemplu cortizonul, îl pot „trezi”. De obicei, cam la o săptămână după stres pisica începe să elimine din nou virus, timp de până la două săptămâni, uneori cu strănut și ochi înroșiți, alteori fără niciun semn. Așa ajunge virusul de la mamă la pui. Vaccinul nu împiedică apariția stării de purtător.

Se transmite la om? Nu. Herpesvirusul felin nu se transmite la oameni.

Semne la care să fii atent

Semnele apar de obicei la câteva zile după contactul cu virusul și durează în general 10–20 de zile.

• crize de strănut;
• scurgeri din ochi și din nas, la început apoase, apoi groase, gălbui sau verzui;
• ochi roșii, umflați, lipiți (conjunctivită — inflamația membranei care învelește ochiul);
• febră, abatere, lipsa poftei de mâncare (pisica nu mai simte mirosul hranei);
• salivare abundentă;
• uneori tuse sau respirație grea;
• pisica ține ochiul închis, lăcrimează mult sau ochiul devine tulbure — poate fi o rană pe cornee (partea transparentă din fața ochiului).

La puii foarte mici boala poate coborî în plămâni și poate fi gravă. În cazurile severe la pui, membranele ochiului se pot lipi între ele. La unele pisici, virusul distruge o parte din oscioarele fine din nas, iar pisica rămâne cu strănut și secreții nazale cronice. La adulți, virusul trezit poate da conjunctivite și răni pe cornee care revin din când în când.

Cum punem diagnosticul

De multe ori semnele sunt suficiente pentru o bănuială solidă. Când trebuie să știm exact ce virus sau ce bacterie e implicată — la pisicile vaccinate, la cele cu probleme care revin, în colectivități sau când medicul trebuie să aleagă antibioticul potrivit — recoltăm cu un bețișor (tampon) secreție din ochi, nas sau gât și facem:

• testul PCR pentru herpesvirus sau panoul respirator, care caută mai mulți microbi respiratori în aceeași probă — vezi testele PCR din cabinet;
• la pisicile cu probleme care revin des, testele pentru FIV și FeLV (virusurile care slăbesc imunitatea);
• la nevoie, hemoleucogramă și radiografie, dacă bănuim că sunt afectați plămânii.

Pentru că multe pisici sănătoase sunt purtătoare, un rezultat pozitiv nu înseamnă automat că virusul e cauza problemei de acum. Medicul îl interpretează împreună cu semnele.

Tratament

Nu există un tratament care să elimine virusul din corp. Tratamentul ajută pisica să treacă ușor prin episod și previne complicațiile:

• curățarea blândă și regulată a ochilor și a nasului, acasă;
• aer umed: câteva minute în baie după un duș fierbinte o ajută să respire mai ușor;
• mâncare cu miros puternic, ușor încălzită, ca să-i trezească pofta;
• antibiotice pentru infecțiile bacteriene care se adaugă;
• tratament pentru ochi, stabilit de medic, inclusiv antivirale locale când sunt răni pe cornee;
• perfuzii dacă pisica nu mănâncă și nu bea; rar, hrănire prin sondă.

Majoritatea pisicilor se refac în 2–3 săptămâni. Nu pune singur în ochi picături rămase de la alt tratament: unele, mai ales cele cu cortizon, pot agrava mult rănile produse de herpesvirus.

Cum îți protejezi animalul

• Vaccinarea. Vaccinul trivalent (panleucopenie, calicivirus, rinotraheită) se face la 8–9 și la 12 săptămâni, cu rapel anual, dacă nu se cunoaște statusul imunitar al animalului. Nu împiedică infecția, dar face boala mult mai ușoară. Verifică datele cu calculatorul de vaccinare.
• Dacă pisica ta a avut „răceli” sau probleme la ochi, spune-ne înainte de orice tratament: poate fi purtătoare, iar medicul ține cont de asta.
• Redu stresul: pregătește din timp mutările. Înainte de pensiune, asigură-te că vaccinul este la zi.
• Ține o pisică nou venită separat câteva zile și spală-te pe mâini între pisici.
• Pisica bolnavă stă separat, cu castroane și litieră proprii.

Când să ne suni imediat

• pisica respiră greu sau cu gura deschisă;
• nu mănâncă de mai mult de o zi (la pui, chiar mai devreme);
• ține un ochi închis, ochiul e tulbure sau dureros;
• un pui mic strănută, are secreții și e abătut.

Sună-ne sau fă o programare; spune-ne la telefon că pisica strănută, ca să o putem ține separat de celelalte animale.