Panleucopenia felină (tifosul pisicii)

Panleucopenia felină, cunoscută popular drept „tifosul pisicii”, este o boală gravă produsă de parvovirusul felin. Virusul distruge celulele care se înmulțesc repede: pe cele care refac mereu peretele intestinului și pe cele din măduva osoasă care fabrică globulele albe (de aici numele: „panleucopenie” înseamnă scăderea tuturor tipurilor de globule albe). Boala poate evolua foarte repede, mai ales la pui, dar vestea bună este că vaccinul o previne foarte eficient.

Cum se transmite

Virusul este eliminat în cantități mari prin fecale, vomă, urină și salivă. Pisica se îmbolnăvește când înghite virusul, fie de la o altă pisică bolnavă, fie de pe obiecte contaminate: castronul, culcușul, litiera, mâinile sau hainele oamenilor. Parvovirusul este extrem de rezistent în mediu și poate rămâne infecțios mai bine de un an, iar multe dezinfectante obișnuite nu îl distrug.

De aceea, nici pisica ținută doar în casă nu este ferită: virusul poate fi adus pe încălțăminte. Cei mai expuși sunt puii nevaccinați, în special în perioada în care anticorpii primiți de la mamă scad, precum și pisicile din adăposturi, crescătorii sau magazine de animale, unde vin mereu animale noi. Și adulții nevaccinați se pot îmbolnăvi. Pisicile se pot infecta și cu unele tulpini ale parvovirusului câinelui, iar vaccinul felin le protejează și împotriva acestora.

Se transmite la om? Nu. Panleucopenia nu se transmite la oameni.

Semne la care să fii atent

Semnele apar de obicei la câteva zile (în general 2–10) după contactul cu virusul. Uneori pisica era perfect bine cu o zi înainte, iar schimbarea bruscă îi face pe mulți proprietari să se gândească la o otrăvire.

• abatere puternică: pisica stă ghemuită, nu reacționează ca de obicei;
• refuzul complet al mâncării;
• vărsături repetate;
• diaree apoasă, uneori cu sânge (poate lipsi la început);
• febră sau, dimpotrivă, temperatură scăzută, care este un semn grav;
• deshidratare: blana își pierde luciul, pielea ciupită revine greu;
• pisica stă lângă castronul cu apă, dar nu bea;
• burtă dureroasă la atingere;
• la puii foarte mici: moarte bruscă, uneori fără alte semne înainte.

Dacă o pisică gestantă neprotejată se infectează, poate pierde sarcina. Puii infectați în ultima parte a sarcinii sau în primele două săptămâni de viață pot rămâne cu o afectare a cerebelului (partea creierului care coordonează mișcările): când încep să meargă, se clatină, pășesc exagerat și tremură când țintesc ceva. Această afectare rămâne toată viața.

Cum punem diagnosticul

Semnele și vârsta pisicii ne dau de obicei prima bănuială. Apoi, în cabinet:

• facem o hemoleucogramă (analiza celulelor din sânge): numărul foarte mic de globule albe este tipic pentru această boală și ne ajută să apreciem cât de gravă este situația;
• facem testul PCR pentru panleucopenie (parvovirusul felin), care caută materialul genetic al virusului, de obicei într-o probă de fecale — vezi testele PCR din cabinet;
• facem biochimie și alte analize de laborator, ca să vedem sărurile din sânge (de exemplu potasiul), proteinele și glicemia, care se dereglează des în această boală.

Virusul poate fi eliminat în fecale doar pentru scurt timp, așa că un rezultat negativ nu exclude întotdeauna boala. Medicul interpretează testele împreună cu semnele și cu analizele de sânge.

Tratament

Nu există un medicament care să omoare virusul. Tratamentul susține organismul până când sistemul imunitar învinge infecția și intestinul se reface. Pisica are nevoie de îngrijire intensivă, ținută separat de alte animale, și primește:

• perfuzii, cea mai importantă parte a tratamentului, ca să înlocuim apa și sărurile pierdute prin vărsături și diaree;
• medicamente pentru greață și vărsături;
• antibiotice, pentru că bacteriile din intestinul lezat pot trece în sânge, iar organismul fără globule albe nu se poate apăra singur;
• hrănire cât mai repede posibil, treptat, și vitamine;
• în cazurile grave, uneori transfuzie de plasmă sau de sânge.

Îți spunem cinstit: panleucopenia este o boală cu risc mare de deces, mai ales la pui și atunci când globulele albe scad foarte mult sau temperatura coboară sub normal. Cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât șansele sunt mai bune. O pisică vindecată rămâne de obicei protejată pe viață față de această boală.

Cum îți protejezi animalul

• Vaccinarea este cea mai bună protecție. La cabinetul nostru, puii primesc vaccinul trivalent (panleucopenie, calicivirus, rinotraheită) la 8–9 săptămâni, apoi trivalent și antirabic la 12 săptămâni, cu rapel anual, dacă nu se cunoaște statusul imunitar al animalului. Poți calcula datele cu calculatorul de vaccinare.
• Anticorpii primiți de la mamă pot bloca efectul vaccinului la unii pui chiar și după vârsta de 12 săptămâni; de aceea nu sări peste nicio doză, iar rapelul de la un an este esențial.
• Nu aduce un pui nou într-o casă unde a fost panleucopenie în ultimul an decât dacă a terminat vaccinarea. Întreabă-ne înainte.
• Curăță bine suprafețele cu detergent, apoi dezinfectează cu soluție de clor (înălbitor de uz casnic diluat): virusul rezistă la multe dezinfectante obișnuite, iar clorul nu acționează bine pe suprafețe murdare.
• Ține pisica bolnavă separat de celelalte și spală-te pe mâini după ce o îngrijești.

Când să ne suni imediat

• puiul sau pisica nevaccinată vomită repetat și nu mănâncă;
• apare diaree, mai ales cu sânge;
• pisica este foarte abătută, rece la atingere sau nu se mai ridică;
• a murit brusc un pui din casă și ai și alte pisici.

În aceste situații sună-ne imediat, înainte de a veni, ca să nu stea în sala de așteptare lângă alte animale. Pentru vaccinare poți face o programare.