Sfaturi de la medicul veterinar

La cabinetul nostru, cățeii primesc un vaccin pentru pui (parvoviroză și boala Carré) la 4–6 săptămâni, apoi vaccinul polivalent împreună cu cel pentru leptospiroză la 8–9 săptămâni și din nou la 12 săptămâni, când se face și vaccinul antirabic, obligatoriu prin lege. Urmează rapelul anual, dacă nu se cunoaște statusul imunitar al animalului.

Anticorpii primiți de la mamă îi protejează pe pui în primele săptămâni, dar pot și împiedica efectul vaccinului; de aceea sunt necesare mai multe doze, la intervalele de mai sus. Datele exacte pentru cățelul tău le afli din calculatorul de vaccinare.

Înaintea vaccinării se recomandă un control medical amănunțit, iar proprietarul să menționeze orice semn sau simptom neobișnuit.

La cabinetul nostru, pisoii primesc vaccinul trivalent (panleucopenie, calicivirus, rinotraheită) la 8–9 săptămâni și din nou la 12 săptămâni, când se face și vaccinul antirabic, obligatoriu prin lege. Urmează rapelul anual, dacă nu se cunoaște statusul imunitar al animalului. Înaintea vaccinării se recomandă deparazitarea și un control medical amănunțit.

Totodată, este foarte important să-i spui medicului veterinar despre manifestări care pot părea inofensive, dar pot indica semne de boală (scaun diareic sporadic, scaun în diferite culori, vomă, strănut, tuse etc.).

La cabinetul nostru, deparazitarea internă a cățeilor și pisoilor începe cu 14 zile înaintea primului vaccin, se repetă la 14 zile și se încheie la ultimul vaccin din seria de pui; după aceea, ritmul îl stabilește medicul. Se recomandă să fie făcută în urma unui consult medical, unde se stabilesc împreună cu medicul veterinar produsul și doza necesară — la această vârstă este foarte important ca doza să fie adaptată greutății animalului.

La noi, deparazitarea externă a puilor începe de obicei în jurul vârstei de 8 săptămâni, cu un produs potrivit vârstei și greutății lor, tot în urma unui consult, deoarece fiecare produs are o vârstă și o greutate minime, trecute în prospect (la unele produse, pragul este de câteva săptămâni sau de 1–2 kg, la altele mai mare).

Dacă deparazitarea externă se face cu comprimate masticabile, este indicat ca animalul să nu prezinte tulburări gastrointestinale (diaree, vomă). La animalele cu rău de mișcare, care vomită sau salivează excesiv în mașină, comprimatele vor fi administrate de proprietar acasă, după un repaus de câteva ore.

Antiparazitarele externe care se aplică pe piele (zgardă, pipetă spot-on, spray, pudră) se aplică întotdeauna pe pielea intactă, fără leziuni. Ca și la deparazitarea internă, este foarte important ca produsul, indiferent de forma lui, să fie adaptat greutății și vârstei animalului.

Sterilizarea femelelor și castrarea masculilor sunt cele mai frecvente operații la câini și pisici. Înaintea operației sunt necesare un consult medical și analize de sânge, ca să vedem dacă animalul e sănătos și dacă organele interne funcționează bine înainte de anestezie — mai multe pe pagina despre sterilizare.

Acasă, după operație, așteaptă cam o jumătate de oră înainte să-i dai apă sau mâncare — altfel poate avea greață și poate vomita. Apoi, după ce s-a trezit bine, îi dai porții mici de hrană ușor de digerat, încă din prima zi, după instrucțiunile primite de la noi. Pisoii operați de foarte mici primesc mâncare curând după ce se ridică în picioare.

La pisici, sterilizarea schimbă metabolismul: nevoia de calorii scade și tind să mănânce mai mult, așa că au nevoie de porții măsurate și de o hrană cu mai puține calorii. Pisicile sterilizate au și un risc mai mare pentru bolile tractului urinar inferior, iar îngrășarea îl crește și ea.

La câini, rația trebuie limitată după sterilizare, ca să nu ia rapid în greutate — cât anume depinde de rasă și de fiecare câine în parte; câinii sterilizați se îngrașă de două ori mai des decât cei nesterilizați. Se crede că cățelele mănâncă mai mult după operație, iar masculii se mișcă mai puțin, pentru că hoinăresc mai rar. Recompensele („ceva bun”) au și ele calorii și intră în socoteala zilnică.

Excesul de greutate la animalele de companie apare atunci când hrana nu este adaptată nevoilor lor calorice.

În general apare odată cu sedentarismul: mediul de viață nu oferă suficient spațiu pentru mișcare, activitatea scade după sterilizare, la vârsta senioratului animalele dorm mai mult și se mișcă mai puțin, sau primesc prea multă mâncare ori alimente prea calorice.

După evaluarea stării de sănătate și a excesului de greutate, se recomandă diete care aduc aportul caloric potrivit sau adaptarea porțiilor de mâncare.

Mai rar, îngrășarea are o cauză medicală (de exemplu, o boală a tiroidei) sau vine de la unele medicamente — de aceea începem cu un consult.